Prima pagină > General > Pentru ce tipuri de documente se pot face traduceri legalizate?

Pentru ce tipuri de documente se pot face traduceri legalizate?

În repetate rânduri, am primit din partea beneficiarilor noştri, persoane fizice şi juridice, solicitarea de a face traduceri legalizate ale unor acte care – legal – nu se încadrează în categoriile documentelor pentru care se poate face acest gen de traducere, adică cea legalizată (o traducere care, pe lângă ştampila traducătorului autorizat, poartă şi ştampila şi semnătura unui notar).

Paradoxal, solicitarea expresă de depunere a traducerilor legalizate ale unor documente pentru care nu se poate face acest gen de traducere provine uneori inclusiv de la instituţii ale statului, care invocă acte legislative şi reglementări emise după anul 2013, anul în care a fost emis Ordinul Ministerului Justiţiei Nr. 2333 privind aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii
notariale nr. 36/1995.

Astfel, în conformitate cu prevederile Art. 319 din Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2333/2013, nu se pot traduce legalizat decat documente care provin de la instituţii ale statului sau de la notari publici.

De aceea, pentru orice documente sub semnatură privată (de ex: împuterniciri „de mână” sau emise de societăţi comerciale, diverse declaraţii, contracte, diplome eliberate de entităţi private, cv-uri, declaraţii pe propria răspundere) trebuie să se facă o copie legalizată la notar, pentru ca această copie (fiind emisa de un notar public) este asimilată în baza ordinului citat mai sus documentelor care pot fi traduse legalizat.

Iată mai jos prevederile relevante:

Art. 319 (OMJ 2333/2013)

(1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre următoarele forme:

  1. în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată* căruia i s-a dat, după caz, dată certă, legalizare de semnătură ori certificare sau poate fi un înscris autentic**;
  2. în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul înscrisului.

 […]

(6) Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.

[…]

Pentru clarificare, conform Codului de procedură civilă :

*Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul său material;

**[Alin. 1, art. 257] înscrisul autentic este acela făcut de funcţionarul public, notarul public sau alt agent instrumentator competent în formele si limitele atribuţiilor prevăzute de lege.

Reclame
Categorii:General
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: